Fetita privea trista in departare... oare as putea ghici viitorul?
"Tu nu, eu pot!" Ii raspunse o voce din fata ei...
"...Atunci (zise fetita cu sfiala) ai putea sa imi spui ce se va intampla astazi?"
"De ce vrei as stii? " i-o intoarse vocea rece a Ei, parca din alta lume.
"Pentru ca sa stiu sa pot face mai mult bine..." raspunse vocea firava a copilei ce privea inainte.
"Bine. Oricum nu vei reusi... "
Incepeau sa se umple de lacrimi ochii fetitei care isi dorea din tot sufletul sa faca macar un om mai fericit... si nu reusea, pentru ca oamenii nu vroiau sa vorbeasca cu ea! ..o ocoleau mereu, de parca ea nu era ca ei... de parca... ar fi fost un monstru....
Ii cadea o lacrima, cand vocea din tenebre ii raspunse "Bine, ca sa vezi ca nici asa nu ai sa reusesti sa schimbi viitorul, iti voi spune un singur lucru."
Ochii fetei se marira... si se citea in ei speranta de a fi mai bine.
"Astazi vei primi o ciocolata. Nu stiu cum te poate ajuta asta, dar mai mult nu iti spun."
Fetita tresari... si lacrimile din ochi se pierdura. Pleca.
Mereu, zi de zi, hoinarea in cautarea unui om care sa o inteleaga si pe care sa il poata asculta... sau ajuta...
Seara se intoarse acasa.
Privi iar in peretele aproape gol... cu ochii plini de speranta... si vocea aceea inghetata vorbi:
"Ei, ce ai facut astazi? Ai mancat ciocolata... ?"
"Nu! (raspunse fetita... ) Nu! Astazi am daruit o ciocolata unei fetite care parea suparata..! "
(cu neincredere in glas vocea raspunse) "HA HA HA! O sa schimbi lumea cu o ciocolata... "
Si fetita se duse la culcare.
A doua zi dimineata... iar privi in gol, undeva departe, si totusi destul de aproape, inspre sufletul ei... " Oare astazi ce se va intampla? "
" Iti spun si astazi, sa vad.. cat de departe poti sa ajungi! HA HA... sa crezi ca o ciocolata chiar schimba ceva... "
Fetita tacu, lasa capul in jos, si astepta.
"Astazi, (zise vocea glaciala) cineva iti va da o floare. "
"mie? (se intreba in gand fetita)... de ce sa imi dea mie cineva o floare??? "
Si pleca...
Seara cand se intorsese, ii spuse vocii ca "Azi, am daruit cuiva un buchet de flori... era o mama trista pe care copilul o ranise fara sa vrea... "
Si tot asa, in fiecare zi copila indupleca vocea sa ii spuna cate ceva despre ziua care urma... si vocea ii spunea ceea ce vedea ea in viitor.
Pana intr-o dimineata cand fata, stand in fata oglinzii si plangand, intreba
" Oare azi.. ce se va intampla ? "
Din oglinda, fatza ei zambi ironic si zise, tot cu glasul de gheata: " Pana cand vrei sa te tot ajute altii sa ii ajuti pe ei? ... crezi ca poti sa schimbi ceva.. cu micile bucurii pe care la daruiesti unuia sau altuia ??? " Si ii rase in fata.
Fata isi sterse o lacrima, si ridicand ochii spre oglinda, isi infrunta privirea. O privire rece, care iti dadea fiori venea reflectata, cu toate ca ea privea bland.. cu iubire...
"Bine, iti voi spune si astazi viitorul. Pentru ultima data. Astazi vei muri. "
" Iti multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine, singura prietena pe care am avut-o vreodata."
Pleca din nou in oras, trista..
In drum ii aparu un batranel care o vazuse cand daduse ciocolata pe care o primise; cand ii daruise mamei ce plangea un buchetel e flori... vazuse mai multe din faptele ei, si o intreba de ce e trista.
"Pentru ca nu mai pot sa fac bine.. azi voi muri."
"Nu, draga mea... (ii raspunse batranul mangaind-o) Azi vei deveni nemuritoare! Si faptele tale vor face bine altora, cand vor auzi de ele, astfel tu, mereu, ne vei fi alaturi, ajutandu-ne. "
Fata ii darui ultimul lucru ce il avea, un zambet, ii multumi si pleca.

De atunci.. toti din oraselul ei au auzit de ea, si au iubit-o... desi ea nu mai era... si oglinda, inainte sa se sparga, spuse rece, in golul intunecat din odaia fetei "Pacat ca nu am alta voce decat asta de gheata, si pacat ca nimeni nu a stiut sa o aprecieze si sa o iubeasca atunci cand avea si ea nevoie de ceilalti." Acum tot ce mai pot ei iubi e amintirea ei....